România de astăzi. Locul ei în relațiile mondiale – Ion Rațiu

Detest șovinismul. În opinia mea, nu există nici o valoare în a spune „e țara mea, bună sau rea”. Există doar oameni: oameni buni și oameni răi, aflați printre toate popoarele lumii. Patriotismul, pentru mine, slujește poporului din care se trage fiecare. Românii sînt un popor talentat, fundamental bun, mult încercat de-a lungul istoriei. Ei sînt poporul pe care caut să îl slujesc, după puterile mele și după cît de bine înțeleg nevoile și aspirațiile lor. Deoarece vocea lor liberă a fost redusă la tăcere, noi, în Occident, trebuie să le luăm apărarea. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a da glas speranțelor și temerilor lor. (ION RAȚIU)

Povestea acestei cărți este, în esență, și povestea omului care a scris-o: un exilat care a refuzat să tacă și care a respins compromisul cînd i s-a cerut. Și care a înțeles, atunci cînd alții nu credeau, că în perioada de liberalizare a regimului comunist România nu a fost cu adevărat independentă, iar Ceaușescu nu a fost un reformator. Astăzi, la mai bine de cincizeci de ani de la prima sa publicare, cititorii români o primesc avînd un avantaj pe care contemporanii lui Ion Rațiu din Occident nu l-au avut: acela de a ști că autorul ei a avut dreptate. Securitatea a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a împiedica apariția ei. Că nu a reușit este, poate, cea mai bună recomandare a acestei cărți. (STEJĂREL OLARU)

România de astazi. Locul ei în relațiile mondiale, publicată în limbile engleză, franceză și poloneză în 1975, este o analiză a regimului comunist impus în România în 1945, pînă la data apariției cărții. Problema principală ridicată de Ion Rațiu în dezbatere este așa-zisa „independență” a României comuniste și dacă a existat ea cu adevărat. Am putea descrie poziția României în perioada respectivă ca fiind una de autonomie mai degrabă decît de independență. Satisfacerea intereselor sovietice și păstrarea coeziunii ideologice au fost parametrii care au definit poziția României în cadrul Pactului de la Varșovia. Totuși România a dus o politică externă autonomă ca membru al Pactului. Ion Rațiu încearcă să explice această contradicție. (DENNIS DELETANT)