Fenomenologia lui Husserl – Dan Zahavi

Descriere

Recent, interesul pentru fenomenologia lui Husserl a trecut printr-un fel de renaștere în întreaga lume. În măsura în care cercetarea gîndirii lui Husserl îi preocupa aproape exclusiv pe cercetătorii umaniști din Germania, Belgia și Franța, situația curentă este una mult mai diversificată. Se lucrează excelent acum în nordul și sudul Americii, în Asia de Est, în Țările Nordice etc. Mai mult, Husserl nu mai este privit pur și simplu ca un capitol depășit din istoria fenomenologiei. Din contră, el este tot mai mult recunoscut ca un gînditor de referință, a cărui contribuție este indispensabilă, nu numai atunci cînd vine vorba de o înțelegere adecvată a fenomenologiei, ci totodată ale cărui cercetări cu privire la temporalitate, subiectivitate, corporalitate, intersubiectivitate, intenționalitate, lumea-vieții etc. rămîn de mare însemnătate pentru o varietate de domenii diferite, precum filozofia, psihologia, științele cognitive, estetica etc. (Dan Zahavi)

În primul rînd, oricine vrea cu adevărat să devină filosof trebuie să se retragă în el însuşi „o dată în viaţă” şi să încerce în interiorul său răsturnarea [Umsturz] tuturor ştiinţelor valabile pentru el pînă atunci şi reconstruirea lor din temelii. (Edmund Husserl, Meditaţii carteziene).
Fenomenologia mea transcendentală – nu fenomenologia acelora care se numesc pe sine fenomenologi, de altfel foarte multicolori – este o încercare de a reînnoi ideea originară a filosofiei ca ştiinţă universală (care cuprinde în sine toate ştiinţele particulare posibile) şi de a o aduce printr-un demers sistematic în forma celei mai riguroase ştiintificităţi conceptibile; cu alte cuvinte, în forma absolutei justificări a fiecărui pas de cunoaştere. (Edmund Husserl, Scrisoare către George Dawes Hicks, 15.III.1934)