Dostoievski văzut de contemporanii săi

Cu excepţia ultimelor capitole, eroul acestor evocări nu este „geniul” sau „titanul” încununat cu aura nemuritoarelor sale creaţii, ci un om „aproape” ca toţi oamenii sau deosebindu-se de ei doar în dimensiunea simplităţii, a tenacităţii şi a curajului cu care suportă loviturile soartei, mereu consecvent cu propria viziune despre valoarea suferinţei acceptate ‒ această „luare asupra sa a tuturor păcatelor lumii” (Viaceslav Ivanov), constituind secretul veşnicei reînnoiri şi incomparabilei tării interioare proprii sufletului dostoievskian. Cititorul îl urmăreşte astfel pe viitorul autor al Idiotului şi al Fraţilor Karamazov, evoluînd oarecum static în fiecare etapă a formării sale, pentru a apărea apoi complet metamorfozat în etapa următoare, şi tot aşa pînă la transfigurarea finală.