Descriere
Volumul reunește conferința Conceptul de timp (1924) și tratatul cu același nume, rămas nepublicat timp de opt decenii, scrieri care alcătuiesc șantierul lucrării Ființă și timp (1927), celebra carte ce avea să revoluționeze filosofia secolului XX. Pornind de la dialogul dintre Wilhelm Dilthey și contele von Wartenburg, Heidegger își asumă misiunea de a înțelege istoricitatea nu ca pe o simplă contemplare teoretică a trecutului, ci ca pe o caracteristică a ființei omului. În locul analizei abstracte a timpului fizic sau cronologic, el plasează în centrul cercetării Dasein-ul, existența umană. Cititorii vor regăsi aici toate marile teme din Ființă și timp, ca de pildă: impersonalul „se“, angoasa și stranietatea, pre-mergerea către moarte. Iată așadar o lucrare esențială pentru înțelegerea genezei gândirii heideggeriene – cea care avea să lege indisolubil timpul de condiția noastră muritoare.
Caracteristici
Traducere: Bogdan Mincă și Cătălin Cioabă
An apariție: 2026
Pagini: 164
Format: 145 x 205
ISBN: 978-630-6657-54-4
Despre autor
MARTIN HEIDEGGER (1889–1976) este unul dintre cei mai importanţi filozofi ai secolului XX, cu o influență considerabilă asupra întregii culturi europene, dar și în mediile intelectuale asiatice. După ce în tinerețe a făcut studii de teologie (1909–1911), pregătindu-se să devină teolog catolic, întâlnirea cu fenomenologia întemeiată de Edmund Husserl și cu acesta personal îl va îndrepta către studiul filozofiei (1911–1913) și, totodată, către despărțirea de catolicism. Îşi începe activitatea didactică în anul 1915, la Universitatea din Freiburg. La începutul anilor 1920 devine cunoscut în lumea academică din Germania prin seminariile sale de interpretări fenomenologice la Aristotel. Între 1923 şi 1928 predă la Universitatea din Marburg, revenind apoi la Freiburg ca succesor al lui Husserl. Timp de nouă luni, în anii 1933–1934, a fost rector al Universităţii din Freiburg, preluarea acestei funcţii fiindu-i ulterior reproşată ca implicare făţişă în politica nazistă, deși anii de după rectorat, până la sfârșitul războiului, i-a trăit în evidentă marginalizare. Rămâne profesor la Freiburg până în anul 1945, când forţele de ocupaţie franceze îi interzic o vreme să mai desfăşoare activitate didactică. În această perioadă, ca şi în anii următori, cabana sa din Todtnauberg, în mijlocul Munţilor Pădurea Neagră, devine un loc vizitat de numeroşi intelectuali, cei mai mulţi francezi, fapt care îi va asigura o reală posteritate filozofică în Franţa. Lucrarea sa cea mai importantă este Fiinţă şi timp, din care publică în 1927 doar o treime din planul inițial și pe care nu o va încheia niciodată. Fenomenologia sa e centrată pe problema ființei, reconectând astfel noul și vechiul – metoda fenomenologică cu vechea problemă a înțelesului.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.