Camera de alături

„Camera de alături a fost și a rămas o linie suspendată, într-un Curriculum Vitae de scriitor, CV întrerupt din start. Apariția romanului Ostinato la editura germană Suhrkamp, în 1971, îi va tăia orice posibilitate de a-și continua destinul de scriitor publicat și receptat în limba română, acasă. Pe lîngă interdicția dreptului de semnătură ca scriitor, este interzis și ca traducător. Măsura punitivă se abate și asupra soției sale, și asupra socrului. Anul 1970 este ultimul în care sub semnătura lui Paul Goma apare o proză în spațiul editorial românesc: un fragment din romanul În cerc, în „România literară”.

O adresă a Securității, din toamna anului 1978, referindu-se la volumul Camera de alături, trimite în teritoriu „indicația de a fi prevenită citirea acesteia de publicul larg”. Micul volum, care nu fusese primit cu empatie colegială, era urmărit în 1978-1979 atît prin biblioteci publice, librării, pe tarabe, cît și în casele oamenilor. Agentura își face datoria să semnaleze Securității pe librarii care mai comercializează această carte, scrisă de un element periculos pentru securitatea statului, sau pe civilii care au în biblioteca personală infamanta scriere. Lucrătorii Securității merg pînă la a construi legende pentru sustragerea cărții de la particulari.  O carte care re-debutează la 47 de ani de la ieşirea sa timidă în lume, pentru a-și întîlni, în sfîrșit, cititorii”. (Flori Bălănescu)